Vasile Voiculescu - La poarta paradisului pierdut
Gradina-n care-o vara ne-am iubit ...
Podoaba-n zdrente-i spânzura uscata,
Rugini a prins frunzisul ravasit,
Iar parcul, raiul nostru de-altadata,
Cu ziduri altii azi l-au ocolit.
E ceasul vechi al dragostei, e seara,
Si, dând sa intru, stau înfiorat:
Înaltul plop la porti m-asteapta iara,
Dar toamna purpurie l-a schimbat
În galben stâlp pâlpâitor de para,
Ce freamata, de vânturi zbuciumat.
Si-n vijelia ce sa-ncins sa-l bata,
Aprinsul plop acolo mi-a parut
Ca-i sabia de foc neandurata
Pe care Heruvimul nevazut
O flutura spre lumea blestemata
La Poarta Paradisului pierdut.
Comentarii
Trimiteți un comentariu