Vasile Voiculescu - Amintirea
Cum s-a trecut, plãpândã, amintirea
Iubirii noastre, tocmai ca o floare
Ce-ntr-un pahar îºi plânge strãlucirea
Uitatã-n colþul mesei, unde moare.
Nu-i nimeni în odaia tânjitoare.
Oglinda-n podini ºi-a holbat privirea.
Perdelele lungi þin calea cãtre soare ...
Pãianjenii ºi-au întrerupt urzirea.
Privindu-se în cupã ofilite,
Din miezul veºted foile mâhnite
Se rup, treptat, cu-o mutã irosealã
Picând domol în umbra liniºtitã ...
ªi floarea amintirii, pãrãsitã,
Se scuturã petalã cu petalã
În apa vremii veche ºi clocitã.
Comentarii
Trimiteți un comentariu