Vasile Voiculescu - Amintirea



Cum s-a trecut, plãpândã, amintirea
Iubirii noastre, tocmai ca o floare
Ce-ntr-un pahar îºi plânge strãlucirea
Uitatã-n colþul mesei, unde moare.

Nu-i nimeni în odaia tânjitoare.
Oglinda-n podini ºi-a holbat privirea.
Perdelele lungi þin calea cãtre soare ...
Pãianjenii ºi-au întrerupt urzirea.

Privindu-se în cupã ofilite,
Din miezul veºted foile mâhnite
Se rup, treptat, cu-o mutã irosealã

Picând domol în umbra liniºtitã ...
ªi floarea amintirii, pãrãsitã,
Se scuturã petalã cu petalã

În apa vremii veche ºi clocitã.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Avem timp - Octavian Paler

Calatori prin vise!