Vasile Voiculescu - Doamne


În vârful copacului Tau sunt o floare...
Pe cea mai înalta ramura a lumii
Ma leagan în talazul de azur si soare.
Slava Tie ca n-am ramas în temnita humii,
Ci sloboda, spre cer, înfloritoare
Inima mea nu mai întârzie:
Zbucneste afara în limpezi petale
Sa lege rod tainic, bob de poezie
Hrana zburatoarelor împaratiei Tale.
Petala mi-e cu aripa ruda,
Miresme, cântec gata sa s-auda.
Zâmbesc sub luceafar visarile-mi grele,
Beau apele lunii, se umfla în ele
Paunii noptii cu cozile-n stele.
...Scuturati-ma vânturi mladii ori haine,
Singura, moartea e  dincolo de fire
Prapastie cu adânc de fericire.
Furtuna extazului ma va urca, poate,
Peste vamile si stavilele toate,
Într-o pala de parfum, Doamne, pâna la Tine,
Cerul arunce-mi înapoi jos, ruina.
Floarea cazuta din împaratie
A vazut Cerul si a sarutat Lumina.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Avem timp - Octavian Paler

Calatori prin vise!