Vasile Voiculescu - Sonet


Nimica nu atinge iubirea mea curata.
Manii, tradari, zavistii, ce-n zambete s-ascund,
Ca umbrele pe-o unda nu lasa nici o pata...
Nu tulburi apa daca nu e noroi la fund.
Doar pura-ti frumusete in mine se-nfiripa,
Ca-ntr-un clestar rasfranta de mii si mii de ori...
Mi-e de-ajuns in treacat sa te privesc o clipa
Si-ntors din nou in bezna, ma umplu de splendori...
Din ritmul ei vremelnic deodata dezrobita,
Iluminatei inimi alt orizont se naste,
Cu alte constelatii de dragoste... Orbita.
Da inapoi durerea si nu ma mai cunoaste...
Atunci, in creatorul vartej al poeziei
Rapindu-te in mine, luam pasul vesniciei

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Vasile Voiculescu - La poarta paradisului pierdut