Din dor, din dragoste de viata!

Sa nu ma intrebi iubitul meu, In lipsa ta, daca mi-e greu, Sa nu ma-ntrebi daca iubesc, Sa nu ma-ntrebi daca traiesc, Sa nu ma-ntrebi daca mi-e dor, Sa nu ma-ntrebi de vreau sa mor, Sa nu ma-ntrebi daca mai plang, Sa nu ma-ntrebi ce am in gand, Sa nu ma-ntrebi ce-i frumusetea, Si suferinta si tristetea; Sa nu ma-ntrebi ce-i fericirea, Nici dac-am cunoscut iubirea, Sa nu ma-ntrebi daca zambesc, In jur, de pot sa mai privesc, Sa nu ma-ntrebi daca ma doare, Nici daca vad pe cer, ca-i soare, FAR' SA MA INTREBI, AM SA-TI RASPUND: Frumosul meu, cu suflet bland, La orice-ai vrut sau vrei sa stii, Raspunsuri, inger, vei primi, In lipsa ta, mi-e greu iubire, Iubesc, traiesc in amintire, De chipul tau, imi este dor, Eu fara tine, vreau sa....mor, In noapte, lacrima-mi ascund, De dragul tau, iubire, plang, Cu tine-n gand, adorm cu greu, In vis, apari mereu, mereu, Ce-i frumusetea? chipul tau, Ce-i suferinta? dorul meu, Ce e tristetea? viata mea, De-ar fi s-o pie...

In inima mea, iubirea sa moara mancata de carii, in ritm de vioara... Sa curga din ea otrava amara, Sa planga, sa urle in bezna murdara, Petale gri, in ploaia de sange, O lacrima rosie, din ochi ti se scurge, Cade incet, din bolta cu stele Si se rasfrange pe buzele mele! Padurea-mi sopteste, in nopti luminate, De Luna cea trista, de rani si pacate! De ce sa le-ascult? Ca tot ce exprima Iar s-a aprins, trecand prin lumina! Cat timp vei fi pierdut in rosu si negru Cat timp vei sta ascuns in soclul funebru, Vei ramane-n mine o viata uitata, Din inima mea ai sa mai rupi o bucata Stins in codrul verde intre plopi si nuci Din pamantul putred si inconjurat de cruci Zboara a lor emblema, mandra acvila Sub masca de rune, in neagra lumina Un sarut sa ma trezeasca din vesnicul vis, Legat cu mii de lanturi in amplul abis Ca cerul senin dintr-o noapte de vara Sa piara si el in fum de tigara!

Imi spuneai ca sunt un inger pentru tine In cuvinte care inima mi-o frang Acum stiu ca noptile senine Uneori si ingerii mai plang :( !!!

Avem timp-Octavian Paler Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem. Avem timp pentru toate. Nu e timp doar pentru putina tandrete. Cand sa facem si asta - murim. Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le impartasesc si voua !! Am invatat ca nu poti face pe cineva s...

Ce n-as da sa pot calatori prin vise, sa aterizez usor ca un fluture colorat printre razele de soare ce stralucesc in imaginatie. Sa pot veni in visul tau pe nesimtite ca o adiere usoara de vant, sa ma strecor printre gandurile tale si sa raman acolo pe veci. Sa ne regasim impreuna pe malul unei mari blande, simtind briza imbiindu-ne cu dragoste eterna. Sa tinem timpul prizonierul dragostei noastre, iar noi sa ramanem neschimbati, in miile de culori ale plajei. Parca ma vezi deja  in visul tau, cum ne intalnim calcand usor prin nisipul fin, gadilandu-ne simturile. Un fior dulce dar straniu imi rascoleste sufletul, ma pierd acum in ochii tai, navigand printre gandurile tale … incerc sa ma regasesc. Ma intreb intr-un final daca nu cumva caut infinitul? Incerc sa formez in visul tau un colt al paradisului nostru, aici te voi cauta la nesfarsit, regasindu-te egal cu infinitul. Cu siguranta nu caut in zadar si nu am cum sa pierd, aici nu sunt pareri de rau, e visul ideal ...

Cine este cel mai indreptatit sa primeasca dragostea ta? Oare nu CINEVA, care te iubeste asa cum esti,  fara a-ti pretinde sa meriti aceasta iubire? Care sa fie in stare sa jertfeasca pentru tine ceea ce are mai scump? Nu aceasta este adevarata dragoste, aceea neconditionata? Si totusi, de multe ori daruim iubire, sau o asa-zisa iubire, unora, neglijand pe altii. Existand mai multe feluri de dragoste, nu te grabi sa concluzionezi ca cineva este indragostit de tine, doar pentru ca te trateaza cu amabilitate! “Cei mai dezamagiti oameni sunt aceia care iau tot ceea ce le iese in cale”.  Mai ales, nu lasa inima sa bata cu putere si nu da frau liber imaginatiei tale. E drept ca unii oameni au atat farmec, incat este greu sa nu simti dragoste pentru ei, dar chemarea ta este sa ramai stapan pe tine insuti, pentru a-ti cruta astfel viata de lacrimi, deceptii si umiliri. Si atunci… ce ramane de facut, vei zice? Sa ma izolez de lume, sa nu mai privesc pe nimeni? Oare ce?...

A iubi = = inseamna a darui mereu, pana ce simti ca te stingi. Si totusi, daruind iubire, nu te mistui, ci… traiesti . Daca sarea trebuie sa se topeasca pentru a da gust, tot astfel si tu, atunci cand daruiesti  iubire, trebuie sa te consumi! Dar, asemeni soarelui, mereu rasari, plin de iubire. Asemeni unui rug,  ce arde si nu devine cenusa. Daruiesti iubire prietenilor, parintilor, sotului sau sotiei, copiilor, dusmanilor chiar. Pentru ca “a intoarce bine pentru bine, este omeneste, dar a intoarce bine pentru rau este dumnezeieste”. Pot  afirma si ca “a intoarce rau pentru bine este diavoleste”. Traiesti fiindca iubesti.