Din dor, din dragoste de viata!

 De nu ma poti iubi, caci alta-ti apartine, de ce cand te-ntalnesc in cale, o clipa, ochii nu ti-i pleci?  De nu ma poti iubi, intoarce-ti ochii de la mine!  Tu stii ce se ascunde intre noi? In fundul apelor albastre, in prefacuta-ti nepasare, in genele mereu plecate?  Tu nu-ntelegi marturisirea iubirii mele zbuciumate?  De nu ma poti iubi, intoarce-ti ochii, caci ma tem, sa nu le-ntunece lumina, intaiul dragostei blestem!

Adio, clipe fericite, sculptate-n sufletul pribeag! In clipa asta spun adio, trecutului atat de drag! Ma poarta gandu-asa departe, manat de-un dor necunoscut! Adio, dar, iti spun iubite, adio-ntregului trecut! Voi face din dureri cununa, din lacrimi, rauri de argint si-mi voi impodobi caminul, cu dorul ochilor ce mint! Si va veni o zi odata, cand poate ne vom revedea! Destinul, intamplarea poate, te va aduce-n calea mea! O calda strangere de mana si zambetul obisnuit... Tu uita ca ti-am fost iubita! Eu voi uita cat te-am iubit!

Da-mi dragoste eterna sau uita-ma pe veci, eu voi ramane-aceeasi si pieptul meu va geme! Te voi iubi de-a pururi, te voi chema prin vreme, chiar de ma vei privi, cu ochi aspri si reci!

Apa dulce, apa sarata! Cu trecerea anilor, am invatat ca viata se traieste din plin, cat nu e prea tarziu! Cu trecerea anilor, dragostea este mai dulce! Pretuieste ce ai si respecta ce nu este al tau! Apa dulce, apa sarata! Pe apa se vine, pe apa se pleaca, Slavita fie viata! Iti ia si iti da! Apa ce cazi din cer, deasupra valurilor marii! Eu vreau sa te beau dulce, iar tu devii sarata! Cu trecerea anilor, trebuie sa mergi cu pasi siguri! Sa alegi drumul cel mai bun, chiar daca ti se pare cel mai lung! Cu trecerea anilor, din suferinta se invata si chiar si sentimentul cel mai puternic, din inima, se intareste!