Din dor, din dragoste de viata!

Azi am trecut s-o vad, înstrainata, Gradina-n care-o vara ne-am iubit ... Podoaba-n zdrente-i spânzura uscata, Rugini a prins frunzisul ravasit, Iar parcul, raiul nostru de-altadata, Cu ziduri altii azi l-au ocolit. E ceasul vechi al dragostei, e seara, Si, dând sa intru, stau înfiorat: Înaltul plop la porti m-asteapta iara, Dar toamna purpurie l-a schimbat În galben stâlp pâlpâitor de para, Ce freamata, de vânturi zbuciumat. Si-n vijelia ce sa-ncins sa-l bata, Aprinsul plop acolo mi-a parut Ca-i sabia de foc neandurata Pe care Heruvimul nevazut O flutura spre lumea blestemata La Poarta Paradisului pierdut.